Jocuri, idei democratice și dezastru tricolor

Începe, astăzi, ediția 2016 a Jocurilor Olimpice de vară. La doi ani după ce a găzduit Mondialul de fotbal, Brazilia mai face o curbă de sacrificiu și organizează cel mai mare eveniment, sportiv sau nu, al planetei.

La 120 de ani de la prima ediție modernă, Jocurile au devenit, în ton cu lumea și cu vremurile, o glumă proastă. Supradimensionate, conduse de interese politice și comerciale, Jocurile și-au pierdut cu totul esența pentru care Pierre de Coubertin le-a readus atenției, după vreo 1.500 de ani de la desființarea variantei antice de către împăratul roman Teodosiu I. Civilizația Romei trebuia să se reverse peste tot, aducând cu ea teroare, jaf și perversitate.

Comitetul Internațional Olimpic a devenit o societate tot mai secretă și mai ocultă. Transnațional, agent de vârf al globalizării, CIO riscă să-și sugrume propria creație, lucru valabil și în cazul FIFA cu Mondialul de fotbal.

Oameni buni, opriți-vă.

***

Aflat la Rio de Janeiro ca trimis cu totul special al ”Gazetei Sporturilor”, Cătălin Tolontan ne-a tot vrăjit în ultimele zile cu povestea lui Stefan Zweig. E un scriitor de care șansele sunt mari ca puțini dintre dumneavoastră să fi auzit. Refugiat în Brazilia în anii ’30 ai secolului trecut, a sfârșit prin a-și pune capăt zilelor, alături de soția sa, pentru a nu asista, înțelegem, la prăbușirea definitivă a Europei la care ținea atât de mult. Și, ne spune Tolontan, la prăbușirea asta europeană – evitată până la urmă în anii ’40 – putem asista noi, în vremurile noastre.

Redactor-șef al singurului cotidian sportiv pe care-l mai are România, Tolontan a uitat să mai scrie despre sport. Ne zăpăcește cu teorii democratice și citate din autori americani.

Și omite să ne spună esențialul: că Europa a ajuns, acum, unde a ajuns tocmai din cauză că libera exprimare, în Europa de azi, e o himeră. În numele corectitudinii politice, Europa, într-adevăr, se va stinge.

***

România nu speră prea multe de la această ediție. Niciodată după Al Doilea Război Mondial nu am fost mai slabi decât acum. Se văd roadele politicii criminale duse, de la Revoluție încoace, în domeniul sportului și al educației.

Copiii români au devenit niște ochelariști obezi. Nu știu să meargă, nu pot să fugă. Sportul e ultima prioritate a tuturor guvernelor din Palatul Victoria. Bazele sportive s-au distrus sau au fost rase pentru a face loc ansamblurilor imobiliare. Prost gândit, prost condus și prost finanțat, sportul românesc abia mai pâlpâie.

Ales după modelul FRF, pe subtile canale politice, Alin Petrache, șeful COSR, e ilustrarea perfectă a omului care sfințește locul.

După ani de campanie media sălbatică, s-a reușit, în sfârșit, distrugerea gimnasticii feminine românești. Canotajul a luat apă, kaiacul și canoea au luat meldonium.

Avem ceva speranțe la scrimă, la handbal fete. Specialiștii ne dau cu șanse zero la vreo medalie de aur.

Articol scris pentru săptămânalul ”Banatul Azi”

Octavian Stăncioiu

Articol scris de