Foto: espn.com
Americanul de origine croată George Mikan s-a născut în Joliet, Illinois (Statele Unite), în 1924. Nimic din copilăria și adolescența sa nu indica faptul că ar putea deveni un sportiv de legendă. În copilărie și-a zdrobit un genunchi atât de rău încât a rămas țintuit la pat timp de un an și jumătate. Când s-a înscris la facultate, la Universitatea DePaul din Chicago, în 1942, avea 2,08 metri înălțime, avea o greutate de 111 kg, se mișca ciudat din cauza înălțimii și purta ochelari cu lentile rotunde și groase, fiind miop.
Un tânăr antrenor, Ray Meyer, a văzut, însă potențialul bobocului inteligent, dar stângaci și timid, într-o vreme când toată lumea considera că oamenii înalți sunt prea neîndemânatici pentru a fi buni la baschet. Într-un interval de câteva luni, Meyer l-a transformat pe Mikan într-un jucător încrezător în propriile forțe și agresiv, ”marele George” devenind prototipul „gigantului blând”, jucătorul de baschet devastator pe teren, însă prietenos în afara arenei.
A început să joace pentru DePaul în campionatul universitar (NCAA), ajungând apoi, după terminarea studiilor în drept, jucător profesionist la Chicago American Gears și apoi la Minneapolis Lakers, echipă care mai târziu avea să se mute la Los Angeles. La Minneapolis, unde a jucat timp de nouă ani (1947 – 1956), a cunoscut cele mai mari succese, fiind dublu campion în NBL, și câștigând cinci titluri în NBA, competiție formată după unirea NBL (National Basketball League) cu BAA (Basketball Association of America). În cinci sezoane a fost cel mai bun marcator al campionatului.
Încă de la primele meciuri din campionatul universitar, George Mikan și-a intimidat adversarii cu înălțimea și forța sa. Era de neoprit în atac, cu ”cârligul” său ambidextru, exersat îndelung la antrenamente, și a căpătat rapid o reputație de jucător dur și hotărât, care juca și dacă era accidentat și nu se ferea să-și faulteze adversarii.
Mikan a surprins, însă, lumea baschetului cu capacitatea sa unică, la acea dată, pentru ”goaltending”. Practic, fiind mult mai înalt decât orice jucător din acea perioadă, George Mikan îndeplinea rolul unui portar de fotbal, protejând coșul și scoțând cu ușurință din fața și de deasupra inelului mingile aruncate de adversari. În consecință, procedeul a fost interzis, întâi de NCAA și apoi de NBA, iar regula a rămas în vigoare până în zilele noastre, fiind definită, sumar, ca ”o încalcare a regulamentului în care un jucător intervine la o aruncare prin atingerea mingii sau coșului, în timp ce mingea se află pe, peste sau în interiorul inelului. De asemenea, atingerea mingii în traiectorie descendentă, spre coș, înainte de a atinge inelul”.
După încheierea carierei de jucător, Mikan a candidat pentru un loc în Congresul american, într-un colegiu din Minnesota, însă a pierdut de puțin în fața unui politician consacrat. A încercat să antreneze, însă fără succes, și s-a concentrat apoi pe cariera sa în drept, devenind un avocat de succes. Nu s-a desprins, însă, de lumea sportului, iar una dintre acțiunile sale de succes a fost ”reanimarea” baschetului profesionist în Minneapolis, dispărut aproape complet după mutarea echipei Lakers la Los Angeles. Astfel, Mikan a condus un grup de inițiativă care a contribuit decisiv la înființarea echipei Minnesota Timberwolves. Bolnav de diabet și cu un picior amputat la bătrânețe, George Mikan a luptat cu NBA și cu sindicatul jucătorilor pentru mărirea pensiilor jucătorilor care s-au retras înainte de 1965, înaintea ”epocii salariilor uriașe”, George însuși având dificultăți financiare, în ciuda statutului de legendă a sportului.
George Mikan a murit în 2005, la 80 de ani, fiind omagiat atât de jucători, cât și de oficiali din baschet, o altă legendă, Bob Cousy, spunând că ”Mikan a dus singur pe umeri NBA-ul în primii ani și a făcut, de unul singur, ca acest campionat să fie unul credibil și popular”.
