Trista poveste a lui Jan Jongbloed, portarul Olandei în anii ’70

Jan Jongbloed s-a născut pe 25 noiembrie 1940, la Amsterdam. A început fotbalul la AFC DWS (Amsterdamsche Football Club Door Wilskracht Sterk), unde a jucat și cea mai mare parte a carierei, trecând apoi la FC Amsterdam, Roda JC și Go Ahead Eagles. În total, Jongbloed a jucat 707 meciuri în prima divizie olandeză, record care încă nu a fost depășit.

Portarul care purta pe tricou un număr atipic, 8, a debutat în echipa națională în 1962 și a jucat la două turnee finale ale Campionatului Mondial, chiar dacă are doar 24 de selecții, jumătate dintre ele la CM. A fost în poarta reprezentativei Olandei în cele două finale consecutive jucate și pierdute de olandezi, 1-2 cu RFG-ul lui Beckenbauer în 1974 și 1-3, după prelungiri, cu Argentina lui Kempes, în 1978.

Goalkeeper cu un stil mult înaintea vremurilor sale, la fel ca maghiarul Gyula Grosics, foarte mobil și ieșind din poartă pentru a-și susține fundașii, Jan Jongbloed a jucat până la 45 de ani, când a suferit un atac de cord chiar pe teren.

După dezamăgirea finalelor pierdute și infarctul de pe teren, Jongbloed a trecut prin cea mai mare tragedie în 1984, când fiul său, Eric, care juca tot ca portar și tot la DWS, a murit la doar 21 de ani, în timpul unui meci, când a fost lovit de trăsnet.

După ce a agățat ghetele-n cui, Jan Jongbloed, acum în vârstă de 75 de ani, a rămas în fotbal ca antrenor cu portarii la HFC Haarlem și Vitesse, unde a fost pentru scurt timp, în 1999, antrenor principal interimar, iar ulterior a pregătit echipa de tineret, până în 2010.

Vali Silaghi

Articol scris de